Elizabeth Taylor, una dintre cele mai fascinante și influente actrițe din istoria cinematografiei, revine în atenția publicului printr-un nou documentar captivant intitulat “Elizabeth Taylor: The Lost Tapes”.
Lansat pe 3 august 2024 pe HBO Max, filmul explorează viața și cariera legendară a actriței printr-o perspectivă unică – propriile ei cuvinte. Documentarul se bazează pe 40 de ore de interviuri “pierdute” realizate cu Taylor în 1964, un an crucial în viața ei, când s-a despărțit de soțul ei Eddie Fisher și s-a căsătorit cu Richard Burton.
Combinând aceste interviuri inedite cu filmări de casă și fotografii rare din arhiva personală a actriței, “The Lost Tapes” oferă o privire spellbinding asupra uneia dintre cele mai iubite și controversate vedete de film din toate timpurile. Regizat de Nanette Burstein, documentarul vine să redea vocea complexă și pasionată a lui Elizabeth Taylor, adesea înăbușită în trecut de așteptările societății și de judecățile dure ale presei.
Prin intermediul propriilor ei cuvinte, Taylor dezvăluie vulnerabilitatea și forța interioară din spatele imaginii publice de divă intangibilă. “The Lost Tapes” vine să reconfigureze narațiunea istorică despre Elizabeth Taylor, adesea prezentată prin filtrul masculin al regizorilor și jurnaliștilor.
Acum, pentru prima dată, Taylor își poate spune povestea la persoana întâi, fără inhibiții, oferind o perspectivă inedită asupra uneia dintre cele mai fascinante personalități ale secolului XX. Documentarul este o producție HBO Documentary Films, în asociere cu Zipper Bros Films, Gerber Pictures, Sutter Road Picture Company și Bad Robot. Premiera va avea loc pe 3 august 2024 pe HBO Max în SUA, urmând ca o dată de lansare în UK să fie anunțată în curând.
De ce au fost pierdute și apoi găsite interviurile cu Elizabeth Taylor?
Cele 40 de ore de interviuri au fost realizate de jurnalistul revistei Life, Richard Meryman, același care a realizat și ultima discuție cu Marilyn Monroe. Meryman lucra la o biografie a lui Taylor și benzile de cercetare “nu erau destinate publicului”, explică regizoarea Nanette Burstein. “Au stat în podul lui timp de zeci de ani.”
După moartea lui Meryman în 2015, soția sa a descoperit cutiile cu benzi. Pe parcursul interviurilor, se serveau din abundență cocktailuri, așa cum se poate auzi pe benzi. “Fie că erau interviuri dimineața sau noaptea târziu, alcoolul curgea mereu”, spune Burstein.
Deși există unele referiri la asta în documentar, pe benzi era mult mai mult material pe această temă. Cu toate acestea, Taylor era în deplină stăpânire a interviului, spunându-i adesori lui Meryman că nu poate folosi anumite povești pentru carte – povești care acum sunt dezvăluite în “The Lost Tapes”. Burstein a ținut și ea să aibă control deplin asupra filmului. Cei patru copii adulți ai actriței “au aflat multe despre mama lor doar ascultând înregistrările” când au văzut filmul gata.
Elizabeth Taylor atrăgea mulțimi ca la Beatlemania și paparazzi mereu prezenți
“The Lost Tapes” prezintă imagini șocante din 1952 cu Taylor căsătorindu-se cu al doilea soț, Michael Wilding, la Londra, în timp ce poliția ține la distanță fanii care urlă. “E încă de la început, înainte de orice scandaluri, când nici măcar nu era la apogeul gloriei. Dar arată ca atunci când a apărut The Beatles. A fost șocant pentru mine”, spune Burstein. Paparazzi-i vor da mai târziu viața peste cap. “Fotografi deghizați în preoți veneau la ușă. Alții se deghizau în muncitori sau instalatori ca să intre în casă”, povestește Taylor pe benzi. “Paparazzi se căţărau peste zid, iar noi îi stropeam cu furtunul.”
“Nu l-am iubit niciodată”, spune Liz Taylor despre soțul ei Eddie Fisher
Cântărețul și actorul Eddie Fisher a fost cel mai bun prieten al lui Mike Todd, al treilea soț al lui Taylor, pe care ea l-a pierdut într-un accident de avion în 1958. Taylor a plecat apoi cu Fisher, prieten al lui Todd, provocând un scandal imens. “Nu l-am iubit niciodată”, mărturisește Taylor pe benzi despre Fisher. “Dar am fost atât de singură și de rănită după moartea lui Mike.” Scandalul a costat-o probabil un Oscar în 1960 pentru rolul din “Suddenly, Last Summer”, crede Taylor. Ajunsese în sfârșit în punctul în care industria o considera “o actriță, nu o vedetă de film”, spune ea. “Asta a contat enorm pentru mine. Dacă aș fi fost o fată cuminte, probabil că aș fi câștigat.” Taylor avea să câștige totuși două Oscaruri în carieră: pentru cea mai bună actriță în 1961 pentru “BUtterfield 8” și în 1967 pentru “Who’s Afraid of Virginia Woolf?”.
Documentarul vine să redea vocea lui Elizabeth Taylor
Burstein speră că “The Lost Tapes” va oferi lui Taylor șansa de a-și recâștiga povestea. Istoric, relatarea vieții ei a fost adesea spusă prin prisma bărbătească, de la regizori care au prezentat-o ca pe un simplu obiect al dorinței, la jurnaliști care au portretizat-o ca pe un simbol sexual. Într-un fragment, un reporter o întreabă pe Fisher, în timp ce Taylor e prezentă, dacă soția lui știe să gătească, în timp ce sunt în luna de miere.
Întrebările lui Meryman sunt și ele sexiste, referindu-se la Taylor ca la o “zeiță a sexului”, ceea ce o determină pe actriță să repliceze: “Pui atâta accent pe zeiță a sexului! Sunt o actriță și sunt mândră că sunt femeie.” Burstein reflectează asupra importanței de a contextualiza povestea lui Taylor în trecut. “Ne ajută să recunoaștem că am progresat, dar ne și face să ne gândim la situația actuală”, observă ea.
Când menționez că “The Lost Tapes” ecouri teme prezente și în lucrările ei anterioare, Burstein citează cu ușurință “The Price of Gold” și “Hillary” ca exemple analogice. Primul examinează viața patinatoarei Tonya Harding, ceea ce a influențat filmul “I, Tonya”, în timp ce al doilea este o miniserie despre Hillary Clinton.
Ambele proiecte contestă narațiunile dure despre femeile în centrul atenției, iar ca și “The Lost Tapes”, contribuie la ceea ce Burstein descrie ca “arcul mișcării feministe”, chiar dacă subiectele lor nu își pot recunoaște pe deplin legătura cu acest arc. “Elizabeth Taylor: The Lost Tapes” va avea premiera pe 3 august pe Max în SUA, în timp ce o dată de lansare în Europa urmează să fie anunțată.
